Viata economica presupune desfasurarea activitatii firmelor in conditii care sa aduca acestora profit, ca urmare a unor decizii si a unor investitii menite sa contribuie la cresterea si dezvoltarea afacerii. Un rol esential in cadrul oricarei societati comerciale este detinut de administrator, care este numit de asociatii societatii.
Din perspectiva administratorului, acesta se oferă să pună la dispoziția asociaților capitalul său managerial și așteaptă o remunerație în schimbul oferirii serviciilor sale. Sunt rare situațiile în care o persoană acceptă să fie numită drept administrator și să nu fie remunerată pentru serviciul pe care îl prestează în favoarea companiei.
Pentru îndeplinirea îndatoririlor ce îi revin, persoana numită drept administrator trebuie să depună numai o diligență rezonabilă, medie, apreciată în mod obiectiv, chiar dacă, în fapt, priceperea sa este peste cea medie.
Dacă asociații doresc ca administratorul să acționeze cu o diligență mai ridicată în prestarea serviciilor, atunci cele două părți (asociații și administratorul) pot conveni acest lucru, însă aceasta înseamnă, în mod firesc și o așteptarea mai ridicată din partea administratorului în ceea ce privește cuantumul remunerației.
Relația dintre societate și administrator este guvernată de regulile prevăzute în materia contractului de mandat și de normele speciale din cuprinsul Legii nr. 31/1990. Suplimentar, art. 209 alin. (3) din Codul Civil prevede, la rând său, că relația juridică dintre societate și administrator este supusă, prin analogie, regulilor mandatului.
Regula de baza aplicabila este aceea ca adunarea generala a societatii este organul care decide cu privire la remunerația cuvenită administratorilor. În cazul anumitor societăți, precum cele active pe piețele financiare, Directiva UE nr. 2014/65 privind piețele instrumentelor financiare cuprinde prevederi referitoare remuneratia conducerii societatii dar si a angajatilor.
Legea societatilor comerciale permite administratorilor sa deruleze toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, in afara de restrictiile expres mentionate in actul constitutiv, administratorul nu va trebui sa justifice prezenta sa si derularea de activitati in cadrul firmei, in baza unui contract individual de munca.
Desi nu este obligatoriu, daca doreste acest lucru, administratorul va putea fi angajat pe firma, cu program intreg sau cu timp partial, fapt care ii va permite sa obtina un salariu. Pentru salariul obtinut, administratorul va datora toate contributiile sociale obligatorii si impozit pe venit.
In cazul existentei unui contract de mandat, remuneratia mandatarului se stabileste prin respectivul contract. Insa, la fel ca in cazul salariului, indemnizatia administratorului constituie venit asimilat salariului si se supune contributiilor (CAS si CASS) si impozitului pe venit.
In concluzie, legislația noastră oferă mecanisme ca administratorul unei companii să poată obțină o remunerație pentru serviciile sale manageriale, fie ca angajat, fie ca mandatar.
