In ultima perioada, au fost aprobate o serie de modificari normative referitoare la situatia carantinarii si izolarii cu impact direct asupra perioadei de acordare a concediilor medicale angajatilor in cazul imbolnavirii de Covid-19.  

Două sunt tipurile de concedii medicale acordate pentru COVID-19, unul de carantină și unul de izolare, amândoua fiind acordate pe baza unei decizii a direcției de sănătate publice (DSP), de carantinare, respective de izolare.

Referitor la decizia de izolare, aceasta se acordă de către DSP persoanei care este depistată pozitiv la un test omologat de depistare a infecției cu virusul SARS-CoV-2, pe baza căruia se acordă certificatul de concediu medical de izolare de către medicul de familie.

Este important de retinut faptul ca perioada de izolare a fost redusă de la 14 zile, cum era prevăzut inițial, la zece zile pentru persoanele nevaccinate și șapte zile pentru persoanele vaccinate sau care au trecut prin boală, cu condiția să se afle în interiorul celor 180 de zile de la data primului test pozitiv.

In ceea ce priveste decizia de carantinare, aceasta se acordă de DSP persoanei care este stabilită ca fiind contact direct a unei persoane confirmate, pe baza căruia se acordă certificatul de concediu medical de carantinare de către medicul de famile.

Noutatea este aceea ca persoanele vaccinate împotriva COVID-19 sau cele trecute prin boală vor sta doar cinci zile în carantină, în timp ce persoanele care nu s-au vaccinat și nici n-au trecut prin boală vor sta în carantină zece zile. Daca acestea sunt depistate, ulterior, cu COVID-19, atunci vor primi o decizie de izolare din partea DSP și pot cere concediul medical aferent.

Angajatorii trebuie sa cunoasca faptul ca desi plata indemnizației de concediu medical se face de angajator, aceasta va fi decontată integral de Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS).

Față de prevederile OUG 158/2005 care stabilesc că angajatorul plătește primele cinci zile de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă și restul se decontează de la FNUASS, în cazul acestor concedii medicale pentru COVID-19 întreaga indemnizație acordată pentru carantină și/sau izolare este decontată de stat.

Concediile medicale pentru COVID-19 se acordă exclusiv în următoarea zi după terminarea carantinei/izolării, medicii de familie neputând elibera aceste certificate înainte de perioada prevăzută în decizia DSP. Astfel, salariatul va putea depune la angajator certificatul de concediu medical abia după obținerea lui de la medicul de familie și nu înainte ca perioada de carantină/izolare să expire.

Salariații care se află în izolare sau carantină nu pot lucra în timp ce se află în concediu medical. Aceștia nu pot beneficia, în același timp, de cele două tipuri de venituri, indemnizația de concediu medical și salariu. Angajatorilor le este imposibil să reflecte situația în care un salariat izolat primește, pe lângă indemnizație, și salariu în raportările fiscale lunare, deoarece un salariat nu poate fi, în același timp, și în concediu medical, și în activitate.

OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat ofera servicii juridice intr-o gama larga de probleme si proceduri de dreptul muncii. Ori de cate ori apar probleme de natura juridica in raporturile de munca, un avocat pe probleme de munca este singura solutie prin care puteti fi sigur ca nu sunteti concediat abuziv, iar daca sunteti angajator, sunteti ferit de abuzurile statului sau ale partenerilor de afaceri.  

Ultimii ani au marcat o serie de schimbari succesive in ceea ce priveste depunerea declaratiei de beneficiari reali. Cel mai recent act normativ publicat în această privinţă este Legea nr. 315 din 28.12.2021, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2022 şi care modifică Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

Astfel, conform acestui act normativ, persoanele juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului vor depune la înmatriculare şi ori de câte ori intervine o modificare o declaraţie privind beneficiarul real al persoanei juridice, în vederea înregistrării acesteia în Registrul beneficiarilor reali al societăţilor, cu excepţia regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale şi societăţilor deţinute integral sau majoritar de stat.

Noutatea consta in faptul ca nu va mai exista obligaţia depunerii anuale a declaraţiei, decât numai pentru acele persoane juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, care au în structura acţionariatului entităţi înmatriculate/înregistrate şi/sau care au sediul fiscal în jurisdicţii necooperante din punct de vedere fiscal şi/sau în jurisdicţii cu grad înalt de risc de spălare a banilor.

Astfel, doar aceste persoane juridice vor depune anual o declaraţie privind beneficiarul real al persoanei juridice, în vederea înregistrării în Registrul beneficiarilor reali al societăţilor, în termen de 15 zile de la aprobarea situaţiilor financiare anuale, cu menţiunea că în contextul actual, termenul de depunere a acestei declaraţii este de 90 de zile de la încetarea stării de alertă.

Totodata, obligaţia de declarare a beneficiarilor reali este îndeplinită şi prin includerea, la înmatriculare, în actul constitutiv, a datelor de identificare ale beneficiarilor reali şi a modalităţilor în care se exercită controlul asupra persoanei juridice. Modificarea ulterioară a datelor de identificare ale beneficiarilor reali nu instituie obligaţia întocmirii unui act modificator la actul constitutiv.

Este important de observat faptul ca firmele care au depus cel putin o declaratie de beneficiar real dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 219/2019, vor mai depune de acum inainte declaratie de beneficiar real doar atunci cand survin modificari fata de ultima declaratie depusa.

Legea noua prevede si elementele care trebuie sa fie cuprinse in cadrul declaratiei de beneficiari reali, respectiv aceasta va include datele de identificare ale beneficiarilor reali, respectiv numele, prenumele, data și locul naşterii, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate, cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa, precum şi modalităţile în care se exercită controlul asupra persoanei juridice.

Declaraţia privind beneficiarul real poate avea formă de înscris sub semnătură privată ori formă electronică şi poate fi transmisă la oficiul registrului comerţului prin mijloace electronice, cu semnătură electronică, sau prin servicii de poştă şi curier sau prin ghișeul oficiului registrului comerțului, personal sau prin reprezentant conform prevederilor legale, si se poate depune, personal sau prin reprezentant, având dată certă, dată de notarul public ori atestată de avocat.

Fara indoiala ca modificarile legislative din domeniul dreptului comercial sunt extrem de importante pentru toate companiile din tara noastra. OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat va sta la dispozitie cu o gama completa de servicii juridice in domeniul dreptului societatilor comerciale, inclusiv in ceea ce priveste intocmirea si atestarea actelor si depunerea dosarelor la Registrul Comertului, in termenele si conform procedurilor legale in vigoare.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala a emis in cursul acestui an un ghid menit sa sprijine cu informatii utile pe toti contribuabilii care obtin venituri in strainatate si carora le revine obligatia de declarare si de plata a impozitelor aferente acestei categorii de venituri.

Astfel, potrivit ghidului ANAF, contribuabilii care au obligația declarării veniturilor realizate în străinătate sunt, persoanele fizice rezidente române, cu domiciliul în România si cele nerezidente care îndeplinesc cel puțin una dintre condițiile de rezidență.

Prin indeplinirea conditiilor de rezidenta se intelege faptul ca centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România, aceasta este prezentă în România pentru o perioadă ce depășește 183 de zile într-un an și care realizează venituri din străinătate, supuse impozitării în România (de exemplu, din activităţi independente, din proprietate intelectuală, chirii, dividende, pensii etc).

Totodata, trebuie să declare veniturile din afara țării și rezidenții români cu domiciliul in Romania și nerezidenții care îndeplinesc condițiile de rezidență și care desfășoară activitate salarială în străinătate, dar doar în cazul în care au stat peste hotare mai mult decât perioada prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri încheiată între România și statul în care lucrează sau în cazul în care detașarea în străinătate a încetat.

Conform instructiunilor ANAF, cei care obțin venituri în străinătate trebuie să completeze câte o secţiune a declaratiei unice privind impozitul pe venit si contributiile sociale pentru fiecare ţară-sursă a veniturilor şi pentru fiecare sursă de venit realizat.

Contribuabilii care obţin venituri din străinătate au obligaţia să le declare prin acest formular, dar şi să efectueze calculul şi plata impozitului datorat, cu luarea în considerare a metodei de evitare a dublei impuneri, prevăzută de convenţia de evitare a dublei impuneri.

Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale se depune la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a veniturilor, în vederea definitivării impozitului anual pe venit și a contribuțiilor sociale.

Declarația unică se poate depune online (prin Spațiul Privat Virtual – SPV – sau pe site-ul www.e-guvernare.ro) sau, dacă vorbim de formularul tipărit, direct la registratura organului fiscal sau prin poștă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.

Referitor la modalitatea de plata a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului, deci și în cazul taxelor pe veniturile obținute în afara țării, contribuabilii le pot plăti prin virament bancar, în numerar (în conturile deschise la trezoreria in raza căreia aceștia își au domiciliul fiscal), prin mandat poștal, online, cu cardul, prin intermediul platformei ghiseul.ro (conectată cu SPV) sau cu cardul bancar, la casieriile trezoreriei.

Este important de retinut faptul ca veniturile din activităţi dependente desfăşurate în străinătate şi plătite de un angajator nerezident nu sunt impozabile în România, potrivit prevederilor Codului fiscal, astfel incat acestea nu se declară şi nu fac obiectul creditului fiscal extern.

OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat are ca aria principala de activitate domeniul dreptului comercial si dreptului afacerilor, cu domeniile conexe si aferente, cum ar fi dreptul muncii, dreptul proprietatii industriale sau dreptul financiar si fiscal. Avocatii nostri asigura consiliere juridica privind tranzactii si dispute generale si complexe, de ordin comercial sau corporativ, intr-o gama larga de domenii si sectoare, incluzand si orice probleme de drept fiscal. 

Proprietarii care dau în chirie apartamentele lor vor trebui să anunțe asociația de proprietari, în cel mult zece zile de la semnarea actelor, cu privire la cine sunt sunt noii ocupanți ai respectivelor apartamente, astfel cum prevede expres actuala lege a asociațiilor de proprietari.

In ceea ce priveste termenul de notificare, legea prevede ca notificarea respectivă se va face în zece zile de la semnarea contractului de închiriere sau de comodat. Plata utilităților este in sarcina chiriașului, el o va face în numele proprietarului, însă trebuie tinut cont de faptul ca, în caz de neplată, cel care va fi tras la răspundere este totusi proprietarul.

Asociația de proprietari poate da proprietarul în judecată pentru neplata contribuțiilor. În cazul în care, însă, închirierea este realizată cu respectarea tuturor procedurilor legale (contract de închiriere, declararea chiriașului la asociație și declararea veniturilor obținute din chirie la ANAF), proprietarul poate recupera în instanță, la rândul său, sumele datorate de către chiriaș.

Se observa, asadar, faptul ca cel care datorează contributiile catre asociatie este proprietarul, tocmai în virtutea calității sale și deopotriva el este cel ce poate fi executat silit, dacă se ajunge acolo. Faptul că el poate să-și recupereze apoi banii de la chiriaș, printr-un proces, cel mai probabil, nu e de natură să intereseze asociația de proprietari.

Este important de retinut faptul ca in conformitate cu prevederile Codului Civil, chiriașul răspunde față de proprietar pentru degradarea locuinței, inclusiv pentru incendiu, dacă nu dovedește că s-a produs fortuit (cauze ce nu-i pot fi imputate; de exemplu, vina proprietarului sau a vecinilor).

Chiriașul nu poate cere despăgubirea pentru îmbunătățirile aduse locuinței fără acordul proprietarului, iar acesta din urmă poate cere chiar și aducerea locuinței la starea inițială, precum și plata de despăgubiri pentru orice pagubă.

Noul Cod Civil prevede faptul că „dacă locuința este vândută, noul proprietar este obligat să respecte contractul de închiriere în vigoare la data vânzării dacă: a) contractul de închiriere a fost notat în cartea funciară sau b) pentru locuințele neînscrise în cartea funciară, contractul de închiriere a primit data certă înaintea contractului de vânzare-cumpărare.

Data certă poate fi acordata de un avocat sau un notar. Așadar, dacă nu aveți un contract încheiat de către un notar sau de un avocat, noul proprietar al apartamentul vă poate evacua din locuință, chiar dacă nu v-a expirat contractul de închiriere cu fostul proprietar.

Situațiile în care un apartament este pus atât la vânzare, cât și la închiriere, sunt frecvente, un dezavantaj pentru chiriaș în aceste cazuri fiind și deranjul permanent, proprietarul intrând frecvent în locuință pentru vizionare cu potențialii cumpărători.

Cu o experienta de peste doua decenii in acordarea de servicii juridice clientilor persoane fizice si persoane juridice, OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat va poate sprijini in mod profesionist pentru negocierea, discutarea si redactarea contractului de inchiriere si atestarea datei, continutului si identitatii partilor contractului conform Legii avocaturii nr. 51/1995, astfel incat sa fiti mai bine protejat in calitate de chirias sau proprietar.

Conform legii in vigoare, mărcile pot fi protejate pentru o perioadă de timp nelimitată pentru perioade succesive de câte 10 ani de zile. Inițial, se acordă protecție pentru o perioadă de 10 ani, iar după expirarea acestei perioade se poate prelungi prin intermediul operațiunii de reînnoire, cu încă o perioadă de 10 ani.

Astfel, reinnoirea marcilor trebuie efectuata in mod repetat, la un interval de 10 ani. Spre deosebire de procedura de înregistrare a mărcilor, care este supusă mai multor căi de atac, procedura de reînnoire a mărcilor este o operațiune administrativă și durează în jur de 3 luni de zile, deoarece nu există perioadă de opoziții, prelungirea valabilității fiind o procedură sigură.

Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii poate fi făcută cu 3 luni de zile înainte de data expirării. Totuși, se acordă un termen de grație de 6 luni de zile după expirarea perioadei de protecție, în care mai poate fi operată reînnoirea, însă taxele de achitat vor fi majorate cu 50%. Reînnoirea poate fi operată pentru toate produsele și serviciile protejate de marcă, sau doar pentru anumite produse și servicii.

În conținutul cererii de reînnoire trebuie să se regăsească:

  • solicitarea expresă a reînnoirii înregistrării mărcii;
  • datele titularului;
  • datele mandatarului și procura de reprezentare, dacă este cazul;
  • numărul de înregistrare al mărcii;
  • data depozitului reglementar al cererii de înregistrare al mărcii;
  • produsele și serviciile pentru care se va realiza reînnoirea (dacă se va realiza pentru toate produsele și/sau serviciile sau doar pentru anumite produse și/sau servicii).

Reînnoirea înregistrării mărcii se înscrie în Registrul mărcilor și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate industrială, în termen de maximum 3 luni de la depunerea la OSIM a cererii de reînnoire. La finalul procedurii, OSIM eliberează un certificat de reînnoire a înregistrării mărcii care atesta protectia noua oferita pentru un termen de 10 ani.

În situația în care perioada de protecție a mărcii a expirat, precum și perioada de grație în care mai puteați reînnoi marca și nu ați procedat la reînnoire, această operațiune nu mai poate fi efectuată. Singura cale pentru obținerea protecției pierdute ar fi redepunerea cererii de inregistrare a mărcii în același format care inseamna practic o noua solicitare de inregistrare a

Dacă marca a expirat și nu a fost reînnoită, acest lucru nu înseamnă că un alt terț iși va putea însuși marca dumneavoastră. În situația în care un terț depune spre înregistrare o marcă identică sau similară cu marca dumneavoastră ce a expirat, vă puteți opune la această înregistrare, însă numai pentru o perioadă de doi ani de zile de la expirarea înregistrării.

OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat isi desfasoara activitatea inclusiv in domeniul dreptului de proprietate industriala. Prin gama larga de servicii juridice oferite, cabinetul nostru va poate oferi sfaturi utile, vă poate reprezenta în fața OSIM și poate asigura corespondența cu aceasta institutie in numele dumneavoastră, ocupându-se astfel de toate demersurile necesare pentru inregistrarea sau protejarea unei marci sau desen industrial.

Una dintre cele mai des intalnite probleme ale salariatiilor incadrati in munca se refera la situatia inregistrata oficial privind vechimea lor in munca si situatia platilor contributiilor sociale pentru fondul de pensii.

Odata cu implementarea si perfectionarea sistemelor electronice, Casa Nationala de Pensii Publice ofera contribuabililor activi, care sunt incadrati in munca in acest moment, o serie de informatii privind situatia in munca, cum ar fi, de exemplu :

  • informatii privind datele din carnetele de muncă
  • stagiile anuale şi lunare aferente perioadei începând cu aprilie 2001
  • informaţii din declaraţiile D112 depuse de angajatori
  • informaţii referitoare la viramentele la PILON II de pensii private
  • informaţii referitoare la pensia comunitară
  • informaţii referitoare la debitele din executare silită
  • informaţii referitoare la fişa financiară

Toate aceste informaţii privind stagiile de cotizare, adică verificarea plăţii de către angajator a contribuţiilor pentru pensii, sunt cu atât mai importante cu cât, începând cu data de 1 septembrie 2021, cuantumul pensiei pe care o vor primi pensionarii va ţine cont doar de contributivitate, adică se va ţine cont doar de plăţile efective către casele de pensii.

Orice salariat din România îşi poate crea un cont de utilizator pe site-ul Casei Naţionale de Pensii Publice (CNPP) pentru a afla ce vechime în muncă a acumulat pentru pensia de stat. Odată creat contul, salariatul poate afla rapid vechimea acumulată, prezentată fie ca situaţie lunară, fie ca situaţie anuală.

Înainte de orice, trebuie inregistrat un cont online pe site-ul CNPP, pentru a putea vedea vechimea în muncă din evidenţele autorităţilor. În acest sens, se completează un formular online care apoi trebuie tipărit şi prezentat, împreună cu actul de identitate (original şi copie), la orice casă locală de pensii. Ulterior, se va primi un e-mail prin care se va putea seta parola contului, după care se va putea accesa efectiv contul deschis in cadrul site-ului CNPP.

Pentru obtinerea informatiilor dorite, se va accesa rubrica “Datele mele din sistemul public de pensii”. In aceasta secţiune, se poate opta fie pentru un document cu stagiile lunare de cotizare înregistrate în evidenţele CNPP începând cu aprilie 2001, fie pentru un document cu stagiile anuale de cotizare. Dupa alegerea optiunii, se va da click pe „Generează raport actualizat”.
După ce s-a solicitat generarea unui raport actualizat (sau a mai multor rapoarte), trebuie să se aştepte câteva minute până se generează efectiv în sistem şi devine disponibil în contul utilizatorului. Când un raport este gata, utilizatorul primeşte un e-mail de notificare şi raportul poate fi descărcat, în format PDF, din contul de pe site-ul CNPP.  

OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat desfasoara o activitate sustinuta in diferite domenii care privesc aspecte de dreptul muncii si asigurarilor sociale. Asiguram servicii legale constand in consultatii juridice specifice, asistenta pentru redactarea actelor si contractelor de munca, si participăm la negocieri în vederea soluționării amiabile a conflictelor din cadrul raporturilor de munca dintre angajatori si salaratiati.  

Exproprierea pentru cauza de utilitate publica este o procedura complexa, care parcurge mai multe etape, administrative si jurisdictionale, prin care statul sau autoritatile administratiei publice efectueaza o cesiune proprietatii bunurilor imobile pentru utilitate publica, in schimbul unei indemnizatii juste si prealabile.

In calitate de expropriator pot fi statul roman, in ceea ce priveste obiectivele de interes national, judetele pentru obiective judetene, municipiile, orasele si comunele pentru obiective de interes local, iar cadrul legal al exproprierii este stabilit conform Legii nr. 255/2010 care reglementeaza exproprierile pentru cauza de utilitate publica, in realizarea de obiective de interes national, judetean si local.

Este important de retinut faptul ca exproprierea nu este doar o deposedare a omului de bun, ci o procedura prin care se face o dezmembrare a unui teren, acel teren intra in domeniul public al statului, iar suprafata care ramane se inscrie automat in cartea funciara pe numele expropriatului.

Hotararea de Guvern pentru expropriere se promoveaza pe baza documentatiei tehnico-economice realizata conform H.G. nr. 907/2016. Conform acestei Hotarari de Guvern, se aproba indicatorii tehnico-economici, dupa care la Departamentul Exproprieri se preda volumul de ocupari privind terenurile.

Acesta contine planul cu amplasamentul lucrarii receptionat si avizat de Oficiul de Cadastru, listele cu proprietarii asa cum reies din evidentele oficiilor de cadastru (acolo unde au carte funciara si documentatie cadastrala) si Raportul de Evaluare realizat de evaluator ANEVAR prin raportare la grila notarilor, raport de evaluare care se face sub indrumarea Camerei Notarilor Publici.

Proprietarii vor fi notificati prin posta, cu privire la intentia de expropriere a imobilelor, alaturi de lista imobilelelor ce urmeaza sa fie expropriate. Lista imobilelor se face publica prin afisare la sediul consilului local sau pe site-urile oficiale de pe internet. Este foarte important de stiut faptul ca proprietarii au de respectat un termen de 30 de zile lucratoare, timp in care sa se prezinte la sediul expropriatorului pentru stabilirea despagubirilor.

Potrivit dispozitiilor art. 22 din Legea 255/2010 cu modificarile si completarile ulterioare, exista posibilitatea ca expropriatul, nemultumit de cuantumul despagubirii, sa poata contexta cuantumul despagubirii, introducand o actiune la instanta de judecata unde este scutit de taxele de timbru pentru actiune.

Daca instanta de judecata, dupa desemnarea celor trei experti, (un expert din partea expropriatorului, unul din partea instantei si unul din partea expropriatului), care vor face un nou  raport de evaluare, va primi un raport de expertiza din care va reiesi o valoare mai mare, CNAIR este obligata sa puna in aplicare decizia instantei de judecata.

OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat ofera consultatii juridice, asistenta si reprezentare clientilor sai in domenii variate ale dreptului civil, dreptului comercial, dreptului muncii sau dreptului finaciar si fiscal precum si in alte domenii conexe dreptului afacerilor. Consiliem si reprezentam clientii in fata autoritatilor publice sau a instantelor de judecata, in proceduri care vizeaza dreptul de proprietate sau alte drepturi reale.

Un număr de identificare fiscală (NIF) reprezintă un cod numeric care se utilizează de către persoanele fizice sau juridice în scopuri fiscale. Acesta este de regulă folosit în scopul declarării oricăror obligații fiscale către autoritățile fiscale românești.

Dacă un cetatean strain datoreaza taxe statului Român, este important ca acesta sa solicite si sa obtina un numar de identificare fiscala (NIF) de la administratia financiara competenta. NIF-ul (Număr de Identificare Fiscală) este în esență un număr prin care cetateanul sau entitatea straina este identificat/a de către ANAF. Pe baza acestui cod, se pot plăti în mod legal taxele chiar dacă, de fapt, cetateanul strain nu locuiești aici.

Codul NIF trebuie obținut de cetățenii străini care datorează taxe în România din activități precum: vânzare de locuință, contracte de leasing, dividente etc. În general, rezidenții care dețin codul numeric personal (CNP), menționat și pe permisul de rezidență, nu sunt obligați să obțină și codul NIF.

Poți obține codul NIF în persoană de la sediul ANAF sau prin delegarea unui cetățean român ca reprezentant. Primul pas este completarea Formularului 030 de înregistrare fiscală/ declarație de mențiuni pentru persoane fizice străine. Acest formular poate fi gasit atât la sediul organului fiscal în format fizic, cât și online în limba romana si engleza.  

Formularul 030 trebuie completat și trimis la momentul primei înregistrări fiscale, dar și la modificarea aspectelor esențiale din cuprinsul acestuia, cum ar fi sursa încasărilor sau venitul total. Formularul trebuie completat cu toate informațiie menționate în cadrul acestuia și i se va atașa o serie de documente, dupa cum urmeaza:

  • copie după pașaportul persoanei fizice străine și copie după buletinul reprezentantului român
  • împuternicire pentru reprezentant, în original
  • documente doveditoare privind motivele străinului pentru solicitarea codului NIF

Codul NIF poate fi obținut la sediul ANAF din raza teritorială aferentă domiciliului SAU reprezentantului în România. De exemplu, dacă împuternicitul locuiește în București, Sector 1, formularul va fi depus la ANAF-ul de sector.

Documentația poate fi depusă în original la sediul organului fiscal, dar și de la distanță, prin scrisoare poștală cu dovadă de primire. Recomandarea noastră este totuși să obțineți codul în persoană sau cel mai bine prin intermediul unui avocat, astfel incat orice problema comunicata de reprezentanții ANAF fie rezolvata cu promptitudine.

Există consecințe serioase pentru neobținerea codului NIF. În primul rând, în lipsa NIF-ului nu se vor putea plati taxele sau depune declarațiile fiscale, astfel riscând amenzi ridicate din partea ANAF. De asemenea, este posibil ca băncile să îți refuze deschiderea unui cont, în special dacă nu ești cetățean al Uniunii Europene.

Cu o experienta solida in domeniul acordarii de consulatii juridice, asistenta si reprezentare in domeniul dreptului fiscal, dreptului muncii si dreptul afacerilor, OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat va poate sprijini in mod activ pentru orice situatie/problema legala din domeniul taxelor si impozitelor si va acorda consultanta juridica si reprezentare in relatia cu organele fiscale ale statului.

Contractul de prestari servicii reprezinta acel contract care se incheie intre doua parti, si anume, prestatorul, cel care se obliga sa presteze anumite servicii si beneficiarul, cel in folosul caruia sunt realizate serviciile, in schimbul unei remuneratii.

Fara indoiala ca acest contract este unul dintre cele mai comune si intalnite contracte din lumea antreprenoriatului, care contine detalii exacte despre partile din cadrul contractului, perioada in care se desfasoara serviciile, pretul, obligatii si reguli pentru ambele parti, clauza de forta majora, litigii, notificari intre parti si alte aspecte care tin de specificul obiectului contractului.

Prestatorul, ca parte din contractul de prestari servicii poate fi o societate, persoana juridica, persoana fizica autorizata, asociatie sau persoana fizica. Acesta se obliga sa presteze serviciile mentionate in contract, in perioada specificata, in schimbul unui pret stabilit de catre ambele parti. Printre obligatiile generale ale prestatorului se numara:

  • Prestarea serviciilor in conditiile specificate in contract, cu materialele proprii sau cumparate de beneficiar. De asemenea prestatorul se angajeaza sa realizeze serviciul in acord cu tipul de calitate prezentat initial beneficiarului.
  • Celelalte persoane care urmeaza sa lucreze alaturi de prestator pentru indeplinirea obligatiilor, se angajeaza sa fie la acelasi standard de performanta si calitate a muncii, precum cele specificate anterior beneficiarului.
  • Finalizarea lucrarii sau serviciului la termenul limita impus.
  • Ajutor in caz de defectiune sau alte probleme, in perioada stabilita in contract.

Beneficiarul, la randul sau, poate fi o persoana fizica, persoana juridica sau persoana fizica autorizata. Ca si in cazul prestatorului, beneficiarul are anumite obligatii de indeplinit, si anume:

  • Plata serviciilor realizate de catre prestator. Plata se realizeaza la data specificata sau in perioada de timp mentionata clar in contractul prestari servicii.
  • Daca este cazul, se vor procura materiale, accesorii si alte bunuri de care are nevoie prestatorul pentru serviciile realizate. Acest lucru se va specifica clar, inainte, in continutul contractului de prestari servicii.

Desigur ca in functie de obiectul prestatiei si modalitatea de executie a acesteia, se poate spune ca de multe ori exista situatii in care serviciile prestate nu se ridica la nivelul asteptarilor, astfel incat apar probleme imediat sau la scurt timp dupa excutare si multe alte situatii similare.

Pentru aceste motive, este foarte important si se recomanda pregatirea contractului de prestari servicii in cele mai mici detalii, cu precizarea conditiilor clare de reziliere pentru neexecutare si a conditiilor precise si a termenelor pentru incetarea contractului ca urmare a rezilierii.

OANA LIVIA BADEA Cabinet de avocat are ca obiect de activitate furnizarea de servicii profesionale juridice pentru un spectru foarte larg de situatii si probleme de dreptul afacerilor. Echipa noastra de avocati va asigura sprijinul legal de care aveti nevoie pentru negocierea si redactarea contractelor de prestari servicii sau a oricaror alte contracte utilizate in activitatea curenta a companiei dumneavoastra.

Viata economica presupune desfasurarea activitatii firmelor in conditii care sa aduca acestora profit, ca urmare a unor decizii si a unor investitii menite sa contribuie la cresterea si dezvoltarea afacerii. Un rol esential in cadrul oricarei societati comerciale este detinut de administrator, care este numit de asociatii societatii.

Din perspectiva administratorului, acesta se oferă să pună la dispoziția asociaților capitalul său managerial și așteaptă o remunerație în schimbul oferirii serviciilor sale. Sunt rare situațiile în care o persoană acceptă să fie numită drept administrator și să nu fie remunerată pentru serviciul pe care îl prestează în favoarea companiei.

Pentru îndeplinirea îndatoririlor ce îi revin, persoana numită drept administrator trebuie să depună numai o diligență rezonabilă, medie, apreciată în mod obiectiv, chiar dacă, în fapt, priceperea sa este peste cea medie.

Dacă asociații doresc ca administratorul să acționeze cu o diligență mai ridicată în prestarea serviciilor, atunci cele două părți (asociații și administratorul) pot conveni acest lucru, însă aceasta înseamnă, în mod firesc și o așteptarea mai ridicată din partea administratorului în ceea ce privește cuantumul remunerației.

Relația dintre societate și administrator este guvernată de regulile prevăzute în materia contractului de mandat și de normele speciale din cuprinsul Legii nr. 31/1990. Suplimentar, art. 209 alin. (3) din Codul Civil prevede, la rând său, că relația juridică dintre societate și administrator este supusă, prin analogie, regulilor mandatului.

Regula de baza aplicabila este aceea ca adunarea generala a societatii este organul care decide cu privire la remunerația cuvenită administratorilor. În cazul anumitor societăți, precum cele active pe piețele financiare, Directiva UE nr. 2014/65 privind piețele instrumentelor financiare cuprinde prevederi referitoare remuneratia conducerii societatii dar si a angajatilor.

Legea societatilor comerciale permite administratorilor sa deruleze toate operatiunile cerute pentru aducerea la indeplinire a obiectului de activitate al societatii, in afara de restrictiile expres mentionate in actul constitutiv, administratorul nu va trebui sa justifice prezenta sa  si derularea de activitati in cadrul firmei, in baza unui contract individual de munca.

Desi nu este obligatoriu, daca doreste acest lucru, administratorul va putea fi angajat pe firma, cu program intreg sau cu timp partial, fapt care ii va permite sa obtina un salariu. Pentru salariul obtinut, administratorul va datora toate contributiile sociale obligatorii si impozit pe venit.

In cazul existentei unui contract de mandat, remuneratia mandatarului se stabileste prin respectivul contract. Insa, la fel ca in cazul salariului, indemnizatia administratorului constituie venit asimilat salariului si se supune contributiilor (CAS si CASS) si impozitului pe venit. 

In concluzie, legislația noastră oferă mecanisme ca administratorul unei companii să poată obțină o remunerație pentru serviciile sale manageriale, fie ca angajat, fie ca mandatar.

OANA LIVIA BADEA Cabinet de Avocat are ca principal domeniu de expertiza dreptul afacerilor care include in mod intrisec toate procedurile de drept comercial si societar. Echipa de avocati din cadrul biroului vă poate ajuta să parcurgeți procedurile pentru înființarea sau modificarea unei firme, acordând asistență și reprezentare în fața instituțiilor competente.