Clauza de neconcurenţă este acea clauza contractuala prin care salariatul si angajatorul convin ca, la incetarea contractului de munca, salariatul sa nu presteze in interes propriu sau al unui tert o activitate care se afla in concurenta cu cea realizata de angajatorul sau.

Ea reprezinta, asadar, o masura de protectie luata de angajator pentru a preveni o eventuala concurenta neloiala in domeniul sau de activitate, în schimbul, unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă, conform art. 21 alin.1 din Codul muncii.

Aceasta clauza poate fi stabilita prin contractul individual de munca odata cu incheierea acestuia, insa cel mai frecvent, este introdusa prin intermediul unui act aditional, in timpul executarii contractului. Potrivit Codului Muncii, conditiile introduse prin clauza de neconcurenta nu pot fi contrare dispozitiilor din contractul colectiv de munca si nu sunt valabile daca nu au fost aduse la cunostinta salariatului in momentul semnarii.

Nu i se poate cere unui fost angajat să nu lucreze la un concurent dacă nu îi este oferit cuantumul potrivit de neconcurenţă. Legea statuează clar faptul că discutăm despre un schimb. Cu alte cuvinte, dacă angajatorul nu îi oferă indemnizaţia de neconcurenţă lunară, clauza de neconcurenţă este lovită de nulitate.

Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.

Prin excepţie însă, au fost cazuri în care, în practica instantelor de judecata, au fost admise și clauze de neconcurenţă în care nu se specificau terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, ci doar codul CAEN pe care o vizează.

Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii. Asupra indemnizaţiei de neconcurenţă se datorează impozit pe venit şi contribuţiile la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, totodată, indemnizaţia de neconcurenţă se declară în formularul corespunzator declaratiei 112.

Beneficiind de experienta profesionala continua in materia relațiilor de muncă în domenii diferite, OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat ofera consultanta legala in probleme de restructurare, litigii, redistribuire și/sau optimizare a forței de muncă, plăți și beneficii ale angajaților, dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor sau regulamentelor de muncă, si asistarea angajatilor sau angajatorilor la incheierea oricaror acte de dreptul muncii.