Procedura de faliment este, în fapt, ultima etapă a procedurii generale de insolvenţă. Este ultima măsură ce se aplică debitorului şi presupune lichidarea averii acestuia cu scopul de a acoperi pasivul firmei şi apoi radierea acesteia.
Auzim frecvent, în perioade de criză economică, de firme intrate în insolvenţă sau în faliment, de companii înglodate în datorii şi de agenţi economici care se văd nevoiţi să pună lacătele pe uşi. Lucrurile par complicate prin prisma factorilor implicaţi, dar şi simple, dacă privim cu un ochi neavizat : daca activitatea nu da roade, firma se inchide. Doar că nu e nici pe departe aşa şi puţini ştiu exact ce înseamnă falimentul unei firme în mod real şi ce presupune întregul proces.
Aplicarea procedurii falimentului are loc in momentul in care, in mod cert, redresarea unei societati comerciale nu mai este posibila, singura solutie de achitare a datoriilor sale comerciale fiind lichidarea in intregime a activului. Astfel, banii încasaţi în urma acestui proces sunt folosiţi pentru plata datoriilor pe care le are firma respectivă. Acestea pot fi reprezentate de:
- credite bancare sau nebancare,
- restanţe salariale,
- datorii fiscale,
- datorii către asociaţi,
- datorii stabilite de către instanţe judiciare,
- datorii comerciale, precum plăţile neefectuate către furnizori.
În cazul în care bunurile debitorului nu acoperă datoriile se trece la executarea silită a bunurilor garanților, dacă aceștia există. Până să ajungă însă la faliment se încearcă mai întâi salvarea acestei firme printr-o serie de proceduri foarte bine puse la punct, iar acestea fac parte din planul general de insolvenţă.
În momentul în care firma ajunge în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile ajunse la scadenţă, administratorul acesteia trebuie mai întâi de toate să dovedească faptul că nu are posibilitatea de a face plăţile şi apoi se declanşează starea de insolvenţă. Aceasta se poate realiza succesiv, urmând etapa de reorganizare judiciară, apoi pe cea de faliment sau alegând direct una dintre cele 2 etape: fie reorganizarea, fie falimentul.
Insolvenţa presupune reorganizarea activităţii urmărind un plan foarte bine structurat şi aprobat de către creditori şi de către judecătorul sindic, cel ce se ocupă de pronunţarea şi judecarea hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă.
Planul este construit in scopul de a ajuta firma sa se redreseze şi sa isi poata achita datoriile acumulate. Debitorul va continua să conducă societatea conform planului aprobat și confirmat, sub supravegherea însă a administratorului judiciar.
Judecătorul sindic este cel care dispune ulterior încheierea procedurii de insolvență și reintrarea debitorului în activitatea comercială sau, dacă planul eşuează, se trece la procedura de declanşare a falimentului. În acest caz pașii sunt de lichidare a averii debitorului în încercarea de a acoperi pasivul și apoi radierea firmei.
Cu o activitate de peste doua decenii dedicata asistentei judiciare si reprezentarii clientilor nostri in domeniul dreptului societatilor comerciale si nu numai, OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat va acorda sprijinul juridic calificat de care aveti nevoie pentru solutionarea oricarei probleme de drept societar pe care compania dumneavoastra o poate intampina pe parcursul functionarii acesteia.
