In ultimele luni, munca la distanta a devenit o necesitate pentru o buna parte a angajatorilor, pentru a putea continua activitatea in conditii mai sigure pentru salariatii proprii. Cele doua variante legale pe care le au la dispozitie angajatorii in timpul crizei epidemiei de coronavirus sunt telemunca si munca la domiciliu.
In contextual actual al pandemiei de coronavirus, s-a discutat foarte mult despre principalele diferente si asemanari dintre notiunile de telemunca si munca la domiciliu.
Concret, munca la domiciliu este reglementată fugar in Codul muncii, pe cand telemunca este reglementata printr-un act normativ complet separate, respectiv Legea nr. 81/2018. Deși regimul telemuncii include unele conditii speciale, telesalariatilor li se aplica oricum si prevederile Codului muncii.
Important de precizat este ca telemunca a aparut in legislatia de la noi abia in cursul anului 2018. Pana la acel moment, dincolo de munca la sediul angajatorului si munca „pe teren”, numai munca la domiciliu era permisa.
Asadar, un angajator poate apela la munca la domiciliu sau la telemunca in functie de specificul activitatii sale, daca salariatii iși pot muta lucrul acasa sau in alt loc. Acolo unde munca la distanta nu este posibila, angajatorii au fie varianta sporirii masurilor de protectie si continuarea activitatii, fie intreruperea ei temporara (sau reducerea programului), de exemplu.
Munca la domiciliu este reglementata de dispozitiile art. 108 – 110 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Conform prevederilor legale, specificul muncii la domiciliu este dat de locul muncii, care, de această data, nu mai este situat in unitate, la angajator (aceasta fiind si regula in materie), ci la domiciliul sau resedinta salariatului.
Acest specific al muncii la domiciliu determina o alta particularitate ce vizeaza programul de lucru. Astfel, conform art. 108 alin. (2) din Codul muncii, in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii isi stabilesc singuri programul de lucru. Cu toate acestea, legea permite angajatorului sa faca uz de prerogativele sale (organizatorica, de directionare si control) si sa verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, insa numai in conditiile stabilite in mod expres prin contractul individual de munca.
Telemunca, in schimb, este reglementata de Legea nr. 81/2018, care la art. 2 lit. a) o defineste ca fiind ,,forma de organizare a muncii prin care salariatul, in mod regulat şi voluntar, isi indeplineste atributiile specifice functiei, ocupatiei sau meseriei pe care o detine, in alt loc decat locul de munca organizat de angajator, cel puţin o zi pe luna, folosind tehnologia informaţiei si comunicatiilor.” Drept urmare, salariatii au posibilitatea de a munci de acasa sau din alt loc in afara sediului angajatorului, insa numai daca activitatea desfasurata este indeplinita cu ajutorul tehnologiei informației si comunicatiilor.
Articolul 3 alin. (1) din Legea nr. 81/2018 dispune ca activitatea de telemunca se bazeaza pe acordul de vointa al partilor. Acest acord poate fi exprimat, dupa caz, la incheierea contractului individual de munca pentru personalul nou angajat, sau ulterior pentru personalul in functie, prin Act aditional la contractul existent. Cea de-a doua ipoteza reprezinta, de fapt, o modificare a locului muncii in conditiile prevazute de art. 41 alin. (1) și alin. (3) lit. b) Codul muncii.
Cu seriozitate si profesionalism, echipa OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat va ofera servicii de consultanta legala, consiliere si asistenta in procedurile de dreptul muncii.
Experienta dobandita ne permite gasirea celor mai bune solutii si rezolvari pentru clientii nostri, intr-un timp cat mai scurt.
