Punctul de lucru al companiei este, pe intelesul tuturor, locul in care societatea isi desfasoara in mod efectiv activitatea. Atunci când o societate comercială dorește deschiderea unui punct de lucru, aceasta trebuie să parcurgă două etape : înregistrarea punctului de lucru la Registrul Comerțului și declararea acestuia la Administrația Financiară.

Stabilirea punctului de lucru este importanta atat în scopuri fiscale cat și în litigii. Locul în care o companie își declară punctul de lucru poate afecta jurisdicția legală și poate determina care instanță va audia chestiunile juridice care implică compania. În cazul în care nu se respectă reglementările cu privire la declararea punctului de lucru, firmele pot fi sancționate penal sau contravențional.

Daca punctul de lucru are mai mult de cinci angajați, atunci acesta se consideră a fi sediu secundar, iar societatea are obligația de a plăti impozit pe venituri din salarii, situație în care declarația de înregistrare (formular 060) se depune și la Registrul Comerțului în raza căruia se află punctul de lucru.

Precizam faptul ca punctele de lucru sunt optionale. Astfel, societatea nu este obligata sa infiinteze si un punct de lucru pe langa sediul social. Activitatea unei firme se poate desfasura chiar si de la sediul sau social sau in afara sediului social (la terti). Punctul de lucru poate veni, asadar, ca o extindere a business-ului.

Este important de retinut faptul ca punctele de lucru pot fi deschise oricand. Nu exista reglementari vis-à-vis de momentul oportun pentru a se deschide un punct de lucru. Compania decide in mod suveran daca si cand e mai bine sa procedeze la deschiderea punctului de lucru, la momentul infiintarii companiei sau ulterior, atunci cand activitatea necesita un sediu secundar.

Un alt aspect care trebuie cunoscut este faptul ca legislația nu impune o limită a numărului de puncte de lucru pe care le poate deschide o societate comercială. In consecinta, acest aspect ramane la aprecierea fiecarei companii in parte.

In ceea ce priveste documentele necesare pentru deschiderea punctului de lucru, este bine de stiut faptul ca Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor si actul de detinere al proprietatii/inchirierii in care se va desfasura activitatea firmei sunt cele mai importante documente. In mod suplimentar, va fi necesar si acordul vecinilor si al asociatiei de proprietari, daca punctul de lucru este situat intr-un imobil de locuinte.

Din momentul in care documentele au fost depuse la Registrul Comertului, termenul de admitere a infiintarii punctului de lucru este de 3 zile. Trebuie avut in vedere si faptul ca in maximum 30 de zile de la eliberarea actelor de catre Registrul Comertului, punctul de lucru trebuie declarat la Administratia Financiara. 

Cele peste doua decenii de activitate profesionala neintrerupta si cateva sute de companii care au beneficiat cu succes in acest timp de asistenta si consiliere juridica oferite de Cabinetul de Avocat OANA LIVIA BADEA, plaseaza cabinetul nostru in randurile firmelor romanesti de avocatura care au dezvoltat o excelenta reputatie profesionala. Stam la dispozitia clientilor nostri cu cele mai bune si adaptabile solutii in domeniul dreptului societatilor comerciale.      

Regulamentul de ordine interioara contine reguli cu caracter obligatoriu, ce trebuie respectate de catre toti angajatii, cat si de angajator. El este intocmit de angajator in termen de 60 de zile de la data dobandirii personalitatii juridice de catre acesta, dupa consultarea cu sindicatul sau cu reprezentantii angajatilor.

Deși Codul Muncii reglementează relațiile dintre angajat și angajator, un regulament de ordine interioara este un act obligatoriu, absolut necesar, deoarece conține normele și procedurile ce trebuie respectate în cadrul companiei, unele atât de specifice activității, încât Codul Muncii nu le poate cuprinde. Acestea, la fel ca prevederile din Codul Muncii, trebuie respectate atât de angajați, cât și de angajator.

Este important de mentionat faptul ca in prezent, in conformitate cu dispozitiile OUG nr. 37/2021, a fost eliminata obligația microîntreprinderilor care au mai putin de 9 salariati de a întocmi un regulament intern.

Desi Codul Muncii nu prevede sanctiuni pentru neintocmirea regulamentului intern, totusi, in cazul unui control, inspectorii de munca vor dispune masura intocmirii acestuia.
In cazul in care angajatorul nu respecta masurile dispuse de inspectori, va fi sanctionat cu o amenda intre 3.000 si 10.000 de lei.

Prevederile regulamentului intern se aplica tuturor salariatilor, indiferent de natura contractului individual de munca si de functia detinuta, persoanelor care isi desfasoara activitatea pe baza de contract de colaborare sau prestari servicii (conventii civile), personalului de la alte societati care lucreaza ca detasati sau delegati in cadrul firmei, precum si elevilor sau studentilor care efectueaza practica in cadrul companiei.

Regulamentul intern se aduce la cunostinta tuturor salariatilor, aspect care revine in sarcina angajatorului si isi produce efectele fata de toti angajatii din momentul instiintarii acestora.
Modul concret de informare a fiecarui salariat cu privire la continutul regulamentului intern se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, dupa caz, prin continutul regulamentului intern, se mentioneaza in Codul Muncii.

De asemenea, regulamentul intern poate contine orice fel de masuri, reguli, norme de conduita, politici interne sau proceduri pe care angajatorul le doreste cu conditia ca acestea sa nu contravina legislatiei muncii, prevederilor din contractul individual de munca sau cel colectiv si nu poate stabili drepturi inferioare celor din prevederile legale sau contractuale.

In ceea ce priveste sanctiunile, nerespectarea regulamentului intern de catre salariati poate fi sanctionata disciplinar, iar sanctiunile care se aplica in acest caz pot fi mentionate chiar in cadrul regulamentului.

Dreptul muncii este unul dintre domeniile principale de practica ale OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat. Echipa de avocati ai cabinetului acorda consultanță şi asistenţă juridică angajatorilor în vederea încheierii contractelor de muncă, redactarea de clauze specifice contractelor de muncă, respectiv clauze de confidențialitate, de neconcurență, formare profesională, precum si suport pentru redactarea Regulamentelor de ordine interioara.

Incepând cu data de 1 aprilie 2019, ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a Ordinului Presedintelui ANAF nr. 819 din data de 19 martie 2019, sponsorizările efectuate de către persoanele juridice, în vederea susținerii unor entități non-profit sau a unor unități de cult, vor putea fi scăzute din impozitele datorate conform legii, doar dacă beneficiarii sumelor sunt înscriși în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.

În Registrul entităților/unităților de cult se pot înscrie următoarele categorii de entități: asociații, fundații, unități de cult, instituții publice, precum și alte entități înființate prin intermediul instanțelor judecătorești. Agenția Națională de Administrare Fiscală este organul fiscal care organizează și gestionează Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Practic, acesta este un registru public, care este afișat pe site-ul ANAF. 

De asemenea, ANAF a precizat in mod oficial faptul ca ONG-urile din Romania trebuie sa se inscrie si sa figureze in Registrul entitatilor/unitatilor de cult in scopul aplicarii de deduceri fiscale, dupa cum urmeaza:

• pentru ca sponsorizarile efectuate de persoanele juridice, pentru sustinerea entitatilor nonprofit si a unitatilor de cult sa poata fi scazute din impozitele datorate, conform legii (articolul 25 alineatul (4) litera i) si articolul 56 alineatul (1A1) din Codul fiscal) si

• pentru ca sumele acordate de catre persoanele fizice in limita unei cote de pana la 3,5% din impozitul anual pentru sustinerea entitatilor nonprofit si a unitatilor de cult sa fie virate in contul acestor beneficiari (articolul 123^1 din Codul fiscal).

Înscrierea în registru poate fi solicitată prin completarea și depunerea prin mijloace de transmitere la distanță la organul competent a formularului 163 “Cerere de înscriere/radiere în/din Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale”. Anexate cererii se vor depune certificatele de atestare fiscală eliberate de organele fiscale locale, în a cărei raza teritorială își are sediul social, privind achitarea obligațiilor, a impozitelor și taxelor, către bugetul de stat, precum si către bugetul local.

Soluționarea cererii se face în termen 10 zile de la data depunerii, de către compartimentul de specialitate, care are atribuții de gestionare a registrului din cadrul organului fiscal competent în a cărui evidență fiscală este înregistrată entitatea. Pe parcursul celor 10 zile, inspectorii, vor verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute mai sus. 

In cazul in care rezultatul verificarilor este unul pozitiv, ANAF va emite formularul 164 “Decizie privind aprobarea/respingerea cererii de înscriere în Registrul entităților/unităților de cult  pentru care se acordă deduceri fiscale” dacă se constată că entitatea/unitatea de cult solicitanta îndeplinește cumulativ condițiile. Data comunicării deciziei reprezinta și data înscrierii în Registrul entităților/unităților de cult  pentru care se acordă deduceri fiscale.   

Cu o echipa formata din avocati cu experienta in procedurile de drept fiscal, OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat acorda consultanta juridica in domeniul taxelor si impozitelor, asistenta si reprezentare juridica in fata organelor fiscale si vamale, consultanta pentru firme si organizatii non-guvernamentale sau promovarea de actiuni in instanta impotriva actelor emise de autoritatile fiscale care aduc atingere intereselor legale ale clientilor.  

In contextual economic actual, este important ca firmele din România să știe că au șansa de a recupera TVA pentru anumite bunuri și servicii achiziționate, dacă solicită acest lucru.

Regulile de bază ale rambursărilor de TVA sunt incluse în Codul de procedură fiscală. Actul normativ prevede că, de principiu, în cazul deconturilor prin care se cer rambursări de până la 45.000 de lei și în cazul deconturilor depuse de contribuabilii care beneficiază de o eșalonare de plată, rambursarea se face cu control ulterior.

În prezent, taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, depuse în cadrul termenului legal de depunere, se rambursează de organul fiscal central, cu efectuarea, ulterior, a inspecției fiscale, după cum prevede O.U.G. nr. 48/2020. Măsura s-a aplicat în timpul stării de urgență și va rămâne activă cel putin până la data de 31 ianuarie 2022, potrivit O.U.G. nr. 19/2021.

Excepțiile nu sunt valabile însă dacă vorbim de un cazier fiscal cu fapte sancționate ca  infracțiuni sau de informații ale Fiscului din care reiese faptul că s-ar putea ca rambursarea să fie necuvenită. In rest, de la caz la caz, autoritățile decid dacă realizeaza inspecția fiscală înainte sau după rambursarea TVA-ului, în baza analizei de risc. O inspecție ulterioară se decide tot în baza analizei de risc, pentru cei care primesc banii fără control în avans.

Rambursarea taxei pe valoare adăugată (TVA) reprezintă restituirea TVA-ului, la solicitarea companiilor, atunci când sumele obținute din vânzari sunt mai mici decât sumele obținute din cumpărari. Mai exact, atunci când TVA-ul deductibil este mai mare decât TVA-ul colectat, companiile pot solicita rambursarea TVA-ului, atât prin intermediul declarației 300, cât și prin declarația 318 (rambursări TVA din UE), de la Bugetul de Stat.

Din punct de vedere tehnic, prin stabilirea sumelor care au rezultat din taxele aferente achizițiilor efectuate de o persoană impozabilă și taxele colectate pentru operațiuni taxabile se calculează valoarea TVA-ului care trebuie rambursat..  

În urma calculelor, organele fiscale abilitate vor stabili dacă exista TVA de rambursat către persoanele impozabile sau dacă acestea mai au TVA de plată către organele fiscale (sume pozitive). Orice persoană impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316 din Codul Fiscal, poate solicita rambursarea de TVA, trimestrial sau lunar, în cazul în care există sume negative care trebuie decontate.

Persoanele impozabile pot solicita rambursarea TVA pentru urmatoarele categorii de bunuri și servicii achiziționate : combustibil, închiriere de mijloace de transport, taxe rutiere de acces şi taxa de utilizare a drumurilor, cheltuieli de deplasare (cu taxiul sau mijloace de transport public), cazare, servicii de catering și restaurant, acces la târguri şi expoziţii, cheltuieli pentru produse de lux, activităţi de divertisment şi spectacole.

OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat pune la dispozitia clientilor servicii legale de asistenta legala si consultatii privind regimul optim de impozitare pentru societatile comerciale. Realizam o consultanta eficienta in domeniul dreptului fiscal, cu ajutorul specialistilor nostri. Acest serviciu pe care il oferim poate avea un impact semnficativ asupra succesului afacerii pe care o detineti. 

Clauza de neconcurenţă este acea clauza contractuala prin care salariatul si angajatorul convin ca, la incetarea contractului de munca, salariatul sa nu presteze in interes propriu sau al unui tert o activitate care se afla in concurenta cu cea realizata de angajatorul sau.

Ea reprezinta, asadar, o masura de protectie luata de angajator pentru a preveni o eventuala concurenta neloiala in domeniul sau de activitate, în schimbul, unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă, conform art. 21 alin.1 din Codul muncii.

Aceasta clauza poate fi stabilita prin contractul individual de munca odata cu incheierea acestuia, insa cel mai frecvent, este introdusa prin intermediul unui act aditional, in timpul executarii contractului. Potrivit Codului Muncii, conditiile introduse prin clauza de neconcurenta nu pot fi contrare dispozitiilor din contractul colectiv de munca si nu sunt valabile daca nu au fost aduse la cunostinta salariatului in momentul semnarii.

Nu i se poate cere unui fost angajat să nu lucreze la un concurent dacă nu îi este oferit cuantumul potrivit de neconcurenţă. Legea statuează clar faptul că discutăm despre un schimb. Cu alte cuvinte, dacă angajatorul nu îi oferă indemnizaţia de neconcurenţă lunară, clauza de neconcurenţă este lovită de nulitate.

Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.

Prin excepţie însă, au fost cazuri în care, în practica instantelor de judecata, au fost admise și clauze de neconcurenţă în care nu se specificau terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, ci doar codul CAEN pe care o vizează.

Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii. Asupra indemnizaţiei de neconcurenţă se datorează impozit pe venit şi contribuţiile la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, totodată, indemnizaţia de neconcurenţă se declară în formularul corespunzator declaratiei 112.

Beneficiind de experienta profesionala continua in materia relațiilor de muncă în domenii diferite, OANA LIVIA BADEA-Cabinet de Avocat ofera consultanta legala in probleme de restructurare, litigii, redistribuire și/sau optimizare a forței de muncă, plăți și beneficii ale angajaților, dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor sau regulamentelor de muncă, si asistarea angajatilor sau angajatorilor la incheierea oricaror acte de dreptul muncii.